- impózit
- s. n., pl. impózite
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
impózit
Look at other dictionaries:
impozit — IMPÓZIT, impozite, s.n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetăţenii, instituţiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt). Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
oierít — (impozit, creşterea oilor) s. n. (sil.o ie ) … Romanian orthography
bir — BIR, biruri, s.n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari; p. gener. (pop.) impozit. ♢ expr. A da bir cu fugiţii = a dispărea, a fugi (în mod laş) dintr un loc. 2. (înv.) Tribut. – Din magh. bér.… … Dicționar Român
impozita — IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPOZITÁ vb. (fin.) a impoza. (A impozita un salariu.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
indirect — INDIRÉCT, Ă, indirecţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obţine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a… … Dicționar Român
progresiv — PROGRESÍV, Ă, progresivi, e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ♢ Impozit progresiv = impozit care creşte procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (fon.) Asimilare (sau asimilaţie) progresivă = asimilaţie în care… … Dicționar Român
contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… … Dicționar Român
impune — IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect,… … Dicționar Român
impunere — IMPÚNERE, impuneri, s.f. Acţiunea de a (se) impune şi rezultatul ei. ♦ (fin.) Operaţie fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului şi a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; (concr.) impozit. – v. impune. Trimis de… … Dicționar Român
patentă — PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva).… … Dicționar Român
